Ghid Complet VLOS și BVLOS: Cadru Legal, Diferențe și Impact pentru Operatorii de Drone din România

Orice operator de drone care își desfășoară activitatea în România și în spațiul aerian european se confruntă, inevitabil, cu distincția fundamentală dintre operațiunile VLOS și BVLOS. Acești doi termeni depășesc sfera unor simple acronime tehnice. Ei definesc în mod direct categoria operațională în care se încadrează un zbor, tipul de autorizații obligatorii emise de Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR) și responsabilitățile juridice și tehnice care revin pilotului la distanță.

Înțelegerea corectă a acestor concepte reprezintă fundamentul unei activități comerciale sigure, profesioniste și pe deplin conforme cu legislația europeană în vigoare.

Reglementarea Operațiunilor VLOS (Visual Line of Sight)

Conform Regulamentului Executiv (UE) 2019/947, o operațiune VLOS (Visual Line of Sight Operation) este definită drept un tip de misiune UAS în care pilotul la distanță menține un contact vizual direct și continuu cu aeronava fără pilot, fără ajutorul unor mijloace tehnice sau optice auxiliare. Această vizibilitate permanentă îi permite pilotului să controleze traiectoria de zbor în raport cu alte aeronave, persoane sau obstacole, având ca scop principal evitarea oricărei coliziuni.

Elementul central al acestei definiții este caracterul nemijlocit al observării. Contactul vizual trebuie asigurat exclusiv cu ochiul liber (cu excepția lentilelor de corecție medicală, cum sunt ochelarii de vedere sau lentilele de contact). Utilizarea camerelor video de la bord, a ochelarilor FPV (First Person View) sau a altor sisteme de amplificare optică nu îndeplinește criteriile VLOS. Din acest motiv, zborurile FPV efectuate în categoria „Open” sunt permise numai dacă alături de pilot se află un observator de aeronavă dedicat, al cărui rol este să mențină contactul vizual permanent cu drona și să avertizeze pilotul în timp real cu privire la eventualele riscuri.

În cadrul categoriei „Open” (destinată zborurilor cu risc scăzut care nu necesită o autorizare prealabilă), menținerea dronei în regim VLOS este o obligație strictă pe toată durata zborului, alături de limitarea altitudinii maxime la 120 de metri față de cel mai apropiat punct de pe suprafața pământului.

Este important de precizat că menținerea aeronavei fără pilot în VLOS nu înseamnă automat că operațiunea se încadrează în categoria «Open». Categoria «Open» presupune, într-adevăr, desfășurarea zborului în VLOS, însă această condiție trebuie îndeplinită împreună cu toate celelalte cerințe aplicabile categoriei, cum ar fi limitările privind masa și clasa UAS, subcategoria de operare, distanța față de persoane, interdicția de a survola adunări de persoane, limita maximă de înălțime și celelalte condiții operaționale prevăzute de reglementările aplicabile.

Prin urmare, orice operațiune desfășurată în categoria «Open» este, în principiu, o operațiune VLOS, însă nu orice operațiune VLOS poate fi încadrată automat în categoria «Open». Dacă zborul rămâne în contact vizual direct, dar nu respectă una sau mai multe condiții ale categoriei «Open», operațiunea trebuie analizată în categoria «Specific».”

Cadrul Legal pentru BVLOS (Beyond Visual Line of Sight)

Operațiunea BVLOS (Beyond Visual Line of Sight Operation) este definită în cadrul aceluiași regulament european prin excludere: reprezintă orice tip de operațiune UAS care nu îndeplinește criteriile unui zbor VLOS. Practic, este vorba despre orice situație în care pilotul la distanță nu mai poate asigura contactul vizual direct și continuu cu aeronava.

Această clasificare are o consecință juridică și operațională imediată: orice zbor care depășește limita vizuală iese automat din categoria „Open” și este încadrat în categoria „Specific”. Această categorie implică un nivel de risc mediu sau ridicat și impune obținerea unei autorizații de zbor specifice din partea AACR sau alinierea strictă la un scenariu standard publicat de Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (EASA) ori la un scenariu național echivalent.

Procedura de Autorizare pentru Zboruri BVLOS în România

Pentru a desfășura operațiuni BVLOS în spațiul aerian românesc, operatorii au la dispoziție trei căi legale de autorizare:

1. Autorizația Operațională bazată pe Metodologia SORA: Operatorul trebuie să dezvolte un Manual Operațional complet și să realizeze o evaluare riguroasă a riscurilor conform metodologiei SORA (Specific Operations Risk Assessment), dezvoltată de EASA. Această analiză evaluează riscul la sol (probabilitatea impactului cu persoane sau bunuri) și riscul aerian (probabilitatea coliziunii cu o aeronavă pilotată). Combinația acestor factori determină nivelul SAIL (Specific Assurance and Integrity Level), evaluat pe o scară de la I la VI. Nivelul SAIL stabilit dictează complexitatea măsurilor de atenuare a riscurilor și cerințele tehnice impuse echipamentului și personalului.
2. Conformarea cu Scenariile Standard (STS) sau PDRA: EASA a definit scenarii standard europene pentru a simplifica procesul. De exemplu, STS-01 vizează operațiuni VLOS în mediu urban, în timp ce STS-02 reglementează operațiuni BVLOS utilizând observatori ai spațiului aerian, desfășurate într-un mediu slab populat, cu drone ce dețin marcajul de clasă C6.
3. Certificatul de Operator de Modele de Aeronave fără Pilot Ușoare (LUC): Reprezintă cel mai înalt nivel de certificare profesională (Light UAS Operator Certificate). Acesta oferă companiilor cu sisteme de management al siguranței mature dreptul de a-și evalua și aproba propriile operațiuni BVLOS, fără a mai solicita o autorizație punctuală pentru fiecare misiune de la AACR.

Distanța Maximă VLOS: O Variabilă Tehnică, Nu un Număr Fix

O eroare frecventă în rândul operatorilor este considerarea distanței VLOS ca fiind o valoare numerică fixă exprimată în metri. În realitate, legislația EASA specifică în mod clar că distanța maximă până la care se poate zbura în regim VLOS este extrem de variabilă și depinde de o multitudine de factori:

• Dimensiunile fizice, geometria și schema cromatică ale dronei;
• Condițiile meteorologice curente (ploaie, ceață, plafon de nori) și luminozitatea ambientală;
• Prezența reliefului sau a obstacolelor artificiale care pot obstrucționa vizibilitatea;
• Poziția relativă a soarelui și unghiul de observare;
• Acuitatea vizuală naturală a pilotului la distanță.

Deși ghidurile oficiale EASA oferă formule matematice orientative pentru estimarea acestei distanțe în funcție de tipul aeronavei (multirotor sau aripă fixă), responsabilitatea tehnică și legală de a demonstra că drona a fost vizibilă pe parcursul întregului zbor revine exclusiv pilotului.

Importanța Legală a Distincției

Dacă o misiune necesită depășirea razei vizuale a pilotului, aceasta nu poate fi efectuată sub umbrela categoriei „Open”, indiferent de performanțele tehnice ale dronei sau de experiența personalului.

Încadrarea corectă a unei misiuni nu se face doar prin raportare la faptul că zborul este VLOS sau BVLOS. VLOS este o condiție necesară pentru categoria «Open», dar nu este suficientă. Operatorul trebuie să verifice toate condițiile aplicabile categoriei «Open», iar dacă acestea nu sunt îndeplinite, operațiunea trebuie tratată ca operațiune din categoria «Specific», chiar dacă aeronava rămâne vizibilă pentru pilot pe întreaga durată a zborului.

Operarea în regim BVLOS fără autorizațiile legale necesare constituie o încălcare gravă a legislației aeronautice. În România, această faptă reprezintă o contravenție majoră și se sancționează cu amenzi substanțiale, suspendarea dreptului de operare și confiscarea echipamentelor. În cazurile în care zborul neautorizat pune în pericol siguranța spațiului aerian sau a persoanelor de la sol, fapta poate atrage răspunderea penală conform Codului Aerian.

Respectarea cu strictețe a acestor delimitări legale menține siguranța publică și elimină riscurile juridice în cazul controalelor efectuate de organele abilitate.