DIBALCRIS X HYPERION DRONES – Categoriile de zbor explicate: Open, Specific și Certified

Dacă zbori cu o dronă oriunde în Uniunea Europeană, una dintre primele întrebări la care trebuie să răspunzi nu este „Unde pot zbura?”, ci „În ce categorie se încadrează operațiunea mea?”. Conform Regulamentului (UE) 2019/947, orice operațiune UAS se încadrează, în funcție de nivelul de risc, în una dintre trei categorii: Open, Specific sau Certified. Regulile de bază sunt aceleași în toate statele membre, fie că zbori în România, Croația sau oriunde altundeva în UE, iar categoria potrivită determină ce ai voie să faci, ce trebuie să dovedești și ce documentație ai nevoie înainte de decolare.

Important de clarificat de la bun început: caracterul recreațional sau comercial al zborului nu determină, prin el însuși, categoria juridică a acestuia. Un zbor comercial poate fi efectuat în categoria Open dacă respectă toate condițiile acesteia, iar un zbor recreațional poate ajunge în categoria Specific dacă le depășește.

Categoria Open: Risc scăzut, fără autorizare prealabilă

Categoria Open acoperă operațiunile cu risc scăzut, care pot fi efectuate fără o autorizație operațională și fără depunerea unei declarații. Încadrarea în Open nu ține doar de masa dronei, ci depinde de îndeplinirea simultană a mai multor condiții: clasa UAS aplicabilă (C0-C4, stabilită prin Regulamentul (UE) 2019/945), o masă maximă la decolare (MTOM) sub 25 kg, menținerea zborului în raza vizuală directă (VLOS), o altitudine maximă de 120 m față de cel mai apropiat punct al solului, și interdicția de a transporta mărfuri periculoase sau de a lansa materiale.

Dacă fie și una singură dintre aceste condiții nu este îndeplinită, operațiunea nu mai poate rămâne în categoria Open.

Categoria Open se împarte în trei subcategorii:

A1: zbor în apropierea persoanelor, dar niciodată deasupra mulțimilor. Pentru dronele sub 250g (clasa C0 sau de construcție privată), zborul deasupra persoanelor neimplicate este permis, dar trebuie evitat atunci când e posibil. Pentru clasa C1, zborul deasupra persoanelor neimplicate nu trebuie planificat ca parte a operațiunii.

A2: zbor mai aproape de persoane, cu drone din clasa C2 (sub 4 kg), dar niciodată direct deasupra lor. Distanța orizontală minimă este de 30 m, redusă până la 5 m doar cu modul de viteză redusă activat și după evaluarea condițiilor concrete.

A3: zbor departe de persoane neimplicate, la cel puțin 150 m față de zone rezidențiale, comerciale, industriale sau de agrement, folosind drone din clasele C2, C3, C4 sau de construcție privată, sub 25 kg.

Pentru A1/A3 este necesar un curs online și un examen teoretic (40 de întrebări, 75% pentru promovare). A2 adaugă o pregătire practică autodidactă și un examen suplimentar (30 de întrebări). Certificatele de competență sunt recunoscute în toată UE și sunt valabile 5 ani.

Chiar și în categoria Open, înregistrarea operatorului rămâne obligatorie dacă drona cântărește cel puțin 250g, poate transfera peste 80J de energie cinetică la impact, sau este dotată cu un senzor capabil să colecteze date cu caracter personal (de exemplu, o cameră). Înregistrarea se face o singură dată, în statul membru de reședință al operatorului, iar numărul obținut este valabil pentru zbor oriunde în Uniune.

Categoria Specific: Autorizare pe baza evaluării riscului

Odată ce o operațiune depășește limitele categoriei Open (de exemplu, pentru că implică un zbor BVLOS, o dronă peste limitele de masă aplicabile sau operațiuni mai apropiate de persoane neimplicate decât permite categoria Open) operațiunea intră, de regulă, în categoria Specific

Există trei căi principale:

• STS (Standard Scenario): un scenariu standardizat, cu condiții fixe, aplicat identic în toate statele membre; se folosește printr-o declarație depusă la autoritate, dacă operațiunea respectă integral condițiile scenariului (de obicei, drone cu marcaj de clasă C5 pentru STS-01, C6 pentru STS-02).
• PDRA (Predefined Risk Assessment): o evaluare de risc realizată deja de EASA pentru un profil operațional definit; necesită o autorizație operațională, fără a mai fi nevoie de o analiză SORA completă.
• SORA (Specific Operations Risk Assessment): metodologia completă de evaluare individualizată a riscului, folosită atunci când operațiunea nu se încadrează într-un STS sau PDRA. Aceasta evaluează riscul la sol (masă, viteză, densitatea populației, zonă-tampon) și riscul în aer (clasa spațiului aerian, trafic, proximitatea aerodromurilor), aplică măsurile de diminuare relevante și stabilește nivelul SAIL rezultat și Obiectivele de Siguranță Operațională (OSO).

Dosarul de autorizare pentru categoria Specific este un sistem coerent, nu o colecție de documente separate: ConOps-ul (descrierea operațiunii), analiza SORA, Manualul de Operațiuni, dovezile tehnice și evidențele de competență ale personalului trebuie să se coreleze perfect; orice contradicție între ele poate bloca autorizarea. O autorizație operațională emisă de statul membru de înregistrare poate fi folosită și ca bază pentru operațiuni într-un alt stat membru, sub rezerva procedurii transfrontaliere a UE și a confirmării din partea autorității competente a statului în care se desfășoară operațiunea.

Categoria Certified: Cerințe la nivel de aviație

Categoria Certified se aplică operațiunilor cu cel mai ridicat nivel de risc: zborul deasupra adunărilor de oameni cu drone mai mari de 3 m, transportul de persoane, sau transportul de mărfuri periculoase care prezintă un risc ridicat pentru terți. Aici, siguranța nu se bazează pe limitări operaționale sau pe o evaluare de risc individuală; se bazează pe certificarea aeronavei (proiectare, producție, navigabilitate), certificarea operatorului, și, după caz, licențierea telepilotului, un regim mult mai apropiat de aviația clasică, cu pilot la bord.

Autoritatea poate impune certificarea unei drone chiar și pentru o operațiune care rămâne, din punct de vedere juridic, în categoria Specific, dacă apreciază că riscul nu poate fi diminuat adecvat altfel, fără ca operațiunea să devină automat Certified.

De ce contează

Alegerea categoriei corecte nu este o formalitate birocratică, determină responsabilitatea legală, acoperirea asigurării și, în cazul unui incident, răspunderea civilă sau chiar penală. Deși regulamentele UE stabilesc cadrul comun, sancțiunile concrete pentru nerespectarea acestuia sunt stabilite prin legislația națională a fiecărui stat membru, un motiv în plus să verifici întotdeauna regulile aplicabile în țara în care zbori efectiv, nu doar în cea în care ești înregistrat ca operator.

Dacă nu ești sigur în ce categorie se încadrează operațiunea ta, aceasta este de obicei prima, și cea mai importantă, discuție de purtat înainte de a planifica orice altceva.